Constantin Locusteanu
(1865-1916) (primul director al Gimnaziului Clasic de Băieți) Prof. dr. Pătru Jeana
Despre viaţa lui Constantin Locusteanu se cunosc puţine lucruri. S-a născut în satul Locusteni, la 40 km sud-vest de Caracal, probabil prin anul 1865. Studiile universitare le-a făcut la Bucureşti, în specialitatea geografie, absolvind facultatea în 1888. La 20 octombrie 1889, fiind director, prin raportul nr. 189 cere ministerului să-i acorde un concediu de 16 zile, pentru susţinerea tezei pe care am şi prezentat-o decanatului şi depusă chiar la tipar… Constantin Locusteanu a fost un om care nu şi-a neglijat preocupările ştiinţifice, funcţia de director nu l-a îndepărtat de cercetarea geografică. Astfel, în 1890 solicita ministerului un concediu dorind a întocmi o lucrare de geografie asupra judeţului Dolj şi în acest scop trebuind a face o excursie amănunţită în acea parte (Raport nr. 61, iulie 1890). A publicat Dicţionarul geografic al judeţului Romanaţi care este foarte bine primit de cercurile ştiinţifice şi chiar premiat, după cum se menţionează în prefaţa Marelui dicţionar geografic al României.
Directorul Constantin Locusteanu a dus o muncă stăruitoare pentru dotarea Gimnaziului cu bază materială. De asemenea, fiind un intelectual priceput, nu îi putea scăpa din vedere înființarea unei biblioteci. În raportul nr. 52 din 10 februarie 1889 cere ministerului să aprobe ca din economiile realizate la plata salariilor profesorilor să se cumpere anumite materiale didactice ”…iar restul de bani să se dea pentru un început de bibliotecă…”. Biblioteca s-a înființat în anul 1889. Tot în acest an s-a organizat un mic muzeu, cu piesele donate de către Nicolae Ionescu. Aînființat un cor al orașului, cu elevii gimnaziului.
În exercitarea funcţiei de director era un om dur, necruţător atât faţă de elevi, cât şi faţă de profesori. Este şi motivul duşmăniei unora dintre colegi. Împotriva lui s-au ţesut intrigi de către profesorii Beculescu şi Pomponiu-Pârvulescu şi, în 1891, după ce clădise localul cel nou la gimnaziului, demisionează. În 1913 este director al Şcolii de Comerţ din Giurgiu. La 30 iunie 1916, a încetat din viaţă. Însoţit de muzica Regimentului 19, a fost transportat în satul său natal, unde a fost înmormântat
NICĂ BARBU LOCUSTEANU
(donator Biblioteca Gimnaziului ”Ioniță Asan”) Prof. dr. Pătru Jeana
S-a născut la 24 martie 1821 în satul Leu. Primele clase le-a făcut în familie, după care, împreună cu fratele său Dimitrie, s-a înscris la Școala Centrală din Craiova. Între 1834-1846 a funcționat în administrație la unele plăși din Romanați și Dolj. A fost un participant activ la revoluția din 1848, ocupând chiar funcția de administrator al județului Romanați, la sugestia generalului Gheorghe Magheru. După înfrângerea revoluției, împreună cu alți revoluționari, pleacă în exil la Brașov, iar de aici la Brusa. În timpul celor 9 ani de exil, alături de Ion Heliade Rădulescu, a editat la Constantinopol gazeta ”Conservatorul”, susținând cu ardoare în coloanele ei realizarea statului național român unitar. În același timp și-a continuat studiile devenind inginer hotarnic. După întoarcerea din exil participă la viața politică fiind ales între 1866-1895 deputat și senator de Romanați. În anul 1895 s-a retras din viața politică, iar în 1898 își alcătuiește testamentul prin care lasă averea sa de 245 ha Prefecturii județului Romanați. Din venitul obținut, 1.200 lei anual era pentru școala din satul său natal, iar restul, aproximativ 8.500 lei anual, pentru bursele studenților săraci, dar merituoși, din Romanați. Biblioteca sa formată dintr-un număr mare de volume a fost donată Gimnaziului ”Ioniță Asan”.
În anul 1902, biblioteca Gimnaziului primește una dintre cele mai mari donații din istoria sa. Numărul volumelor donate de revoluționarul pașoptist N. B. Locusteanu se ridica la 1.600 de volume. Pentru a deveni publică, așa cum ceruse testatorul, era nevoie de amenajarea unei săli, de confecționarea dulapurilor, de fonduri pentru cumpărarea de cărți noi. În bugetul anului 1902/1903, Prefectura județului Romanați a înscris o anumită sumă de bani, iar din averea rămasă de la N.B. Locusteanu s-a alocat suma de 2.020 lei. Ca un omagiu pentru donatorul și revoluționarul de la 1848, biblioteca a primit numele ”N.B. Locusteanu”. Ca prieten apropiat al lui I. H. Rădulescu, Locusteanu poseda în biblioteca sa majoritatea scrierilor acestuia, în ediție princeps.
Biblioteca a devenit un centru al mișcării culturale din oraș, un ”focar de cultură”.