Istoric

  Cu siguranţă erau mai multe discipline care se predau în gimnaziu, dar Ministerul nu a găsit dascăli suficienţi, cel puţin, pentru primul an de curs. Tocmai de aceea, s-a solicitat directorului Gimnaziului să recomande “persoane din localitate care se vor găsi mai apte pentru predarea acestor cursuri” (era vorba de “religiune şi desemn şi caligrafie”). De asemenea, se solicita să se transmită ziua deschiderii cursurilor şi “intrarea în serviciu a Dlor profesori5.”
  Pe 20 septembrie 1888, preşedintele Comitetului permanent al judeţului Romanaţi, cu adresa Nr. 2.667, a intervenit pe lângă Prefectura judeţului, arătând că, în şedinţa Consiliului General, din data de 18 septembrie 1888, s-a aprobat înfiinţarea unui Gimnaziu clasic în Caracal.
  S-a dispus, în aceeaşi şedinţă, suma necesară înfiinţării Gimnaziului şi desfăşurării cursurilor pentru anul şcolar 1888-1889: 15.000 lei, din care jumătate urma să fie susţinută din bugetul zecimilor, iar cealaltă jumătate din bugetul anului viitor. De asemenea, se mai adăuga suma de 1.500 lei pentru chiria localului, servitor, mobilier, lemne de foc. La 30 septembrie 1888, Prefectura judeţului Romanaţi, prin adresa Nr. 6.637, înştiinţa Comitetul permanent că “Domnul Ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice îi anunţă telegrafic că a aprobat numirile pentru noul gimnaziu ce va funcţiona în anul şcolar 1888-1889 numai cu clasa I pe ziua de 1 Octombrie 1888, astfel: Constantin Locusteanu, licenţiat în litere, profesor suplinitor de limba latină, română, istorie şi geografie. I. El. Beculescu, absolvent al facultăţii de ştiinţe, profesor suplinitor de Şt. Fizico-naturale, matematică şi franceză. N. Burghelea, maestru suplinitor de muzică şi gimnastică. Preotul N. Delcescu, profesor suplinitor de religie. Şt. D. Petrescu, institutor, maestru de caligrafie şi desen”6.
În funcţia de director, Ministerul l-a numit pe Constantin Locusteanu.
  Pentru început, Gimnaziul a fost instalat pe strada Sf. Vasile7, în clădirea în care funcţionase Şcoala de meserii, desfiinţată între timp. Localul era proprietatea judeţului, local primit de la avocatul Ion Zaman8. Întrucât localul era situat într-o zonă în care se ajungea mai greu, îndeosebi pe vreme ploioasă, directorul gimnaziului solicita Primăriei amenajarea unui “mic trotuar de picior pentru ca să străbată şcolarii pene la şcola prin noroiele forte mari din drumul lor”9. De asemenea, “posiţiunea solitară a acestui local […]” făcea imposibil şi” penibil a străbate noapte” zona, tocmai de aceea directorul solicita preşedintelui Comitetului Permanent Romanaţi să introducă în atribuţiile servitorului Gimnaziului “Ioniţă Asan” şi obligaţia de a întreţine felinarul din curte, util şi pentru supravegherea atelierului din curte10.
  Primii care s-au prezentat la posturi au fost: Constantin Locusteanu şi N. Burghelea, în ziua de 4 octombrie 1888, în aceeaşi zi deschizându-se şi cursurile Gimnaziului11, I. El. Beculescu s-a prezentat pe 10 octombrie, acelaşi an. Într-o adresă trimisă Ministrului Titu Maiorescu, directorul Constantin Locusteanu recomanda „ca persoană aptă”, pentru predarea religiei, pe preotul N. Delcescu care urma să primească o diurnă de 40 de lei pe lună pentru cele două ore pe săptămână predate12. Pentru „desemn şi caligrafie”, persoana „care poate preda această materie mai bine ca oricare altul de aici” era St. D. Petrescu, din Caracal; pentru cele trei ore săptămânale, acesta urma să fie retribuit cu suma de 60 de lei pe lună. Ambii s-au prezentat la post pe 20 octombrie 1888.
  Primul document oficial al Gimnaziului a fost adresa Nr. 1 din 5 octombrie 1888, destinatar fiind „Preşedintele Comitetului Permanent al judeţului Romanaţi”, în care directorul solicita angajarea unui servitor „pentru serviciul şcolei” şi „un aconto de 50 de lei pentru cheltuielile de cancelarie”, precum şi „lemnele necesarii”13. Pentru postul de servitor, Constantin Locusteanu recomanda pe Ilie Bratu, fost servitor la Şcoala Normală Superioară din Bucureşti; acesta urma să fie plătit cu 40 de lei pe lună14.
Inaugurarea noului Gimnaziu s-a făcut luni, 10 octombrie 1888, la ora 10 dimineaţa, „cu mare solemnitate”. Mai întâi, s-au făcut o sfeştanie şi un Te-Deum de către protoereul judeţului, asistat de toţi preoţii din oraş, precum şi de preoţi veniţi din localităţile vecine Caracalului. S-a dat onorul de către o companie militară care a purtat drapelul Regimentului 19 dorobanţi. S-a cântat „Ginta latină”, după care s-au ţinut discursuri de către reprezentanţii autorităţilor locale şi judeţene: Preşedintele Comitetului Permanent, prefectul judeţului, Dumitru Cezianu. Din partea Gimnaziului, a vorbit directorul Constantin Locusteanu. Toţi vorbitorii au arătat importanţa pe care o are înfiinţarea Gimnaziului, „pentru progresul şi temeinicia……”. Inaugurarea s-a încheiat cu un banchet15.
  În primul an de viaţă, Gimnaziul a funcţionat cu numai o clasă – clasa I -, urmând ca în anii viitori să se adauge clasele a II-a, a III-a şi a IV-a. Înscrierile elevilor s-au făcut, în primul an, prin intermediul Prefecturii. Primul elev înscris a fost Ionescu Ion, fiul unui negustor caracalean16. Până pe 14 octombrie 1888, se înscriseseră peste 30 de elevi, directorul şcolii fiind încrezător că numărul elevilor “va fi poate îndoit ceea ce probeză trebuinţa neapărată a şcolii”17. Ulterior, numărul elevilor înscrişi a crescut la 40, acestora alăturându-se alţi 6 elevi, veniţi de la şcolile craiovene.
   După disciplinele ce urmau să le predea cei cinci profesori, putem deduce că elevii gimnaziului aveau 12 obiecte: lb. română, lb. franceză, latină, caligrafie, muzică, desen, gimnastică, istorie, geografie, ştiinţe naturale, matematică, religie. Cursurile se desfăşurau în două reprize: dimineaţa, între 8-11 şi după-amiaza, între 14-1618.
  Baza materială a gimnaziului a fost aproape inexistentă: localul reclama „reparaţiuni necesarii”19, nu exista mobilier şcolar; în legătură cu materialul didactic, nici nu mai încăpea vorba. Este şi motivul pentru care noul director, încă de a doua zi după prezentarea la gimnaziu, începe o lungă şi stăruitoare luptă pentru dotarea cu cele necesare, purtând o bogată corespondenţă cu Primăria, Comitetul Permanent al Prefecturii, Ministerul Instrucţiunii Publice20.

Primul an de funcţionare a fost foarte greu, cu toate acestea gimnaziul a continuat să funcţioneze datorită mai multor factori: activităţii inimosului său director, sprijinului unor oameni cu suflet mare – în frunte cu prefectul judeţului, Dumitru Cezianu, iniţiativei venite din partea unor elevi şi profesori. Astfel, Dumitru Cezianu a donat suma de 5.000 lei pentru dotarea cabinetului de fizică, alţi cetăţeni dăruind cărţi, rechizite şcolare, obiecte de îmbrăcăminte elevilor săraci21.
Pentru strângerea sumelor necesare funcţionării gimnaziului, elevii şi profesorii au găsit resurse nebănuite, prin colectarea unor fonduri extrabugetare. Astfel, elevii romanaţeni, aflaţi la şcolile secundare craiovene, au organizat, în ziua de 11 aprilie 1889, o reprezentaţie teatrală, pentru dotarea laboratoarelor de fizică şi chimie, prilej cu care s-au strâns 364 de lei. Pentru fapta lor, Constantin Locusteanu a solicitat ministerului „a le exprima mulţumiri publice, prin Monitorul Oficial”22.
  S-au făcut demersuri pentru înfiinţarea unui cor, din elevii gimnaziului, care să funcţioneze pe lângă catedrala oraşului. În acest sens, profesorului de muzică, N. Burghelea, i s-au mai adăugat, suplimentar, 3 ore de curs.   Cu sprijinul prefectului Dumitru Cezianu, s-a pus la dispoziţia corului, pentru repetiţii, mai întâi, sala Comitetului Permanent, pentru ca, mai târziu, corul să se mute şi să facă repetiţii, de două ori pe săptămână, între orele 17,30-18,30, în Şcoala nr. 1 de băieţi.
  Primul an şcolar s-a încheiat cu examenele de absolvire a clasei I, examene care au început pe 6 iunie, la limba latină, şi s-au încheiat pe 21 iunie, la gimnastică. Dintre cei 46 de elevi înscrişi în clasa I, au promovat numai 20, mulţi s-au retras pe parcursul anului, din diferite motive. Premiul I i-a revenit lui Popescu Ion, din Caracal, cu media 8,20; premiul al II-lea a revenit lui Popescu Grigore, din comuna Gropşani, cu media 7,75; premiul al III-lea i-a revenit lui Ionescu Toma, din comuna Bârza, cu media 7,6723. Pentru premierea elevilor care s-au distins la învăţătură, Dumitru Şt. Cezianu, prefect al judeţului Romanaţi (1888-1889), apoi director general al Poştelor (1892-1895), a oferit conducerii Gimnaziului 200 de lei, iar Constantin Şt. Cezianu, deputat de Romanaţi, a oferit un „glob terestru, cu diametrul de 33 cm, o busolă şi cărţi în valoare de 30 lei”24.
  Încheindu-se cursurile, Directorul Constantin Locusteanu trimitea rapoarte, atât Comitetului Permanent, cât şi Ministerului, în care prezenta mersul şcolii în anul tocmai încheiat şi făcea propuneri pentru anul viitor. Stăruia, mai ales, asupra clădirii unui local nou: „… un local anume întocmit pentru Gimnaziu, în condiţiuni igienice bune şi mai în centrul oraşului, este de mare însemnătate pentru şcoală… de un local propriu Comitetul judeţean s-a îngrijit şi a intervenit la Camere cerând un viriment (n.n. virament) de 45.000… de care dispune – aşa că odată virimentul trecut – clădirea se va începe repede, planul fiind făcut şi studiat.”
Spre a se cunoaşte preocupările, elanul şi neodihna Directorului, mai notăm că el se  străduieşte să înfiinţeze o bibliotecă, un cabinet de fizică, dotat cu toate aparatele necesare, şi să organizeze o sală, de gimnastică, model. Profesorul emerit Crăciun Pătru era de părere că a „constituit un mare noroc faptul că a fost numit Const. Locusteanu, primul director al Gimnaziului.”
Nepromovarea sau retragerea a mai bine de jumătate dintre elevii înscrişi era justificată prin: programa încărcată, în mare măsură datorată profesorilor care încercau să recupereze timpul pierdut printr-o predare intensivă, gradul de sărăcie al familiilor din care proveneau elevii, accesul greu spre Gimnaziu, aşezat într-o zonă periferică a oraşului şi chiar solitară, fără iluminat public în zonă. Cu toate aceste greutăţi, conducerea Gimnaziului făcea eforturi pentru mutarea într-un local nou, fiind convinsă că, în anii şcolari următori, se vor înfiinţa clasele a II-a, a III-a şi a IV-a.
Corpul profesoral care a predat la Gimnaziul din Caracal în primul său an de viaţă nu a corespuns, în totalitate, cerinţelor unui învăţământ de calitate. Această concluzie reiese din adresa, nr. 125/7 iulie 1889, înaintată, de directorul Gimnaziului, Ministerului. Astfel, Ştefan D. Petrescu, cel care predase caligrafia, nu mai putea continua, deoarece activitatea de la Gimnaziu se suprapunea cu cea de la şcoala unde activa ca institutor. De asemenea, se solicita Ministerului numirea unor persoane competente pentru disciplinele franceză şi română (12 ore/săptămână), cu un salariu decent de 280 lei şi pentru gimnastică, întrucât Nicolae Burghelea „nu are idee de cum trebuie predat un asemenea curs”25.

Note:
Constantin Nanu a fost primar al oraşului Caracal între 1886-1894, perioadă în care s-a înfiinţat Gimnaziul clasic de băieţi „Ioniţă Asan”, a fost construit noul local în care s-a mutat Gimnaziul, începând din 1891, s-au executat Bulevardul Gării şi şosele din Bold, se pavează străzile, se organizează abatorul, pompa de incendiu, se canalizează pârâul, s-a refăcut fântâna din piaţa oraşului şi cea numită Encea (Cornel MANOLESCU, Conducătorii oraşului Caracal, de la judeţi, până la primarii de azi, Editura Hoffman, Caracal, 2016, pp.55-56).
2 Crăciun PĂTRU, Monografia Liceului Nr. 1 din Caracal, 1888-1968, Întreprinderea poligrafică Oltenia, Craiova, p. 9.
3 Ibidem.
4 Arhiva Colegiului Naţional “Ioniţă Asan”, Caracal, nearhivat, nenumerotat, fără pagină.
5 Ibidem.
6 Anuarul Liceului „Ioniţă Asan” din Caracal, pe anul 1930/1931, editura „Ramuri”, Craiova, 1931, p. 3.
7 În 1905, Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, prin circulara nr. 241/8.Nov. 1905, solicita directorilor să redacteze monografiile şcolilor lor, în care să se ţină seama de două aspecte: o parte istorică şi una statistică. În privinţa “părţii istorice”, se atrăgea atenţia ca aceasta “să fie închegată într-o formă pe cât se poate de atrăgătoare la citire, să nu fie numai o înşirare aridă a schimbărilor prin care a trecut şcoala”, iar în privinţa datelor statistice – “ele vor fi cât se poate de precise”. În SJAN Olt, Fond gimnasiul clasic “Ioniţă Asan” din Caracal, ds. nr. 10/1927, fila 5, casa Zaman, care a fost primul local al acestui gimnaziu, este menţionată pe strada Sf. Vasile. În Monografia liceului, realizată în 1968, cu prilejul împlinirii a 80 de ani, profesorul emerit Crăciun Pătru fixa clădirea pe strada Calomfirescu, informaţie preluată şi de alţi autori.
8Anuarul pe anul 1930/1931, op. cit., p.3
9SJAN Olt, Fond Gimnasiul clasic „Ioniţă Asan” din Caracal, ds. nr. 5/1888, f. 5.
10Ibidem, f. 130
11Ibidem, f. 8.
12Ibidem.
13Ibidem, f. 4.
14Ibidem, f. 5.
15Ibidem, f. 11.
16Crăciun PĂTRU, op. cit., p. 10.
17SJAN Olt, op. cit., f. 12.
18Crăciun PĂTRU, op. cit., p. 11.
19SJAN Olt, op. cit., f. 7.
20Lista de obiecte necesare noului gimnaziu: calendar de perete, harta Romanaţiului, tocuri cu condee, calimări noi, cerneală, crete, ramă/cutie de anunţuri, 4 condice de format diferit, plicuri adrese, hârtie, creioane etc., ghiozdan pentru hârtiile lucrate, burette de tablă, garderob (pentru cancelarie), harta României, 5 hărţi ale continentelor, model de hartă relief, glob geographic, portretul Regelui, corpuri geometrice (articole de librărie), 2 fotoliuri, o canapea de paie, 3 bănci, 2 cuere pentru şcolari, o putină, o icoană, o sobă, geamuri, făraj de foc, masă de cancelarie (articole necesare) (Ibidem, f. 11).
21Crăciun PĂTRU, op. cit., p. 12.
22SJAN Olt, op. cit., f. 50 (era vorba de elevii: Al. Vlădescu, T. Iliescu, C. Antonescu, M. Stancovici, V. Niculescu, Oroveanu, D. Florescu, Virgiliu P. Iliescu, C. Pârvulescu şi D. Slăvescu) .
23Crăciun PĂTRU, op. cit., p. 13.
24SJAN Olt, op. cit., f. 64.
25Ibidem.

Fotografiile care apar în acest material fac parte din arhiva Liceului “Ioniţă Asan”.
Materialul este un fragment din “File din monografia Liceului “Ioniţă Asan”, în lucru.